V-ati gandit vreodata ca ar putea fi o legatura intre Kazahstan si Pink Floyd? Nici eu! Dar acum exista!...

Aceia dintre voi care ati purtat vreodata in buzunar ambalajul unei cutii de biscuiti, de exemplu, pentru ca ati intalnit un cos de gunoi abia dupa 100 de metri si n-ati vrut sa murdariti locul pe unde ati trecut veti descoperi, intelege si va veti entuziasma pe deplin de aceasta legatura. Dar sa le luam pe rand...Putini oameni, in afara de geografii profesionisti mai stiu ca, in urma cu circa 70 de ani, exista pe teritoriul de azi al Kazastanului o mare - Marea Aral considerata, ca marime, al patrulea lac al planetei.

De ce voteaza romanii din diaspora!? La ce le foloseste?...

      Chiar asa, ce anume i-ar putea motiva sa voteze? În fond, vorbim de oameni care nu mai trăiesc si muncesc în ţara lor, din motive pe care sociologii le-au clarificat deja. Însă romanii din diaspora, ca orice oameni, au grija zilei de mîine, la fel ca orice cetăţean al României sau al Europei; au grija păstrării locului de munca, a îndeplinirii sarcinilor postului - ba chiar la standarde înalte, a ducerii/aducerii copilului la/de la şcoală, a achitarii chiriilor si a plăţii utilitatilor, a trimiterii unei sume de bani pentru subzistenta celor dragi, rămaşi în tara, precum si multe alte griji, ce ar putea fi incluse pe o lista foarte lungă.

"Atlas de mitocanie urbana" editat de parintii "mitocanilor"

Ne minunam de speciile de mitocani din orasele romanesti, le clasificam si le descriem, in pagubosul spirit romanesc numit generic "haz de necaz", dar nu se intreaba nimeni cum au aparut aceste specii, cum au evoluat, cum s-au adaptat vremurilor, care este rostul existentei lor in societate... Pai, sa vedem... Mai intai, fara indoiala aceste "specii"sunt oameni ca noi, care coabiteaza cu noi. Luati individual, fiecare din reprezentantii acestora s-a nascut ( intr-o familie din Romania ), a avut parinti, frati, surori si o copilarie, a urmat ( sau nu ) o scoala generala, au muncit ( sau nu ) in campul ocupational al pietii muncii; deci nu sunt nici extraterestri, nici emigranti elvetieni, suedezi sau de alte nationalitati; sunt din Romania noastra, au aparut dintre noi! Si, putem fi de acord ca, la data aparitiei "Atlasului" au o varsta de circa 20-30 de ani; daca i-am incadrat in timp astfel, acceptam si faptul ca parintii lor sunt oameni de circa 40-45/maxim 50-55 de ani. Adica speciile de mitocani ori erau, la Revolutie, niste copii de cca. 10 ani, ori s-au nascut imediat dupa "Intamplarile din Decembrie". Insa evolutia lor a urmat tiparul de mai sus in care parintii, cei mai importanti factori de modelare a unei fiinte umane au actionat cumva...(sau nu); despre scoala nu mai vorbim, caci stim cum s-a degradat de la Revolutie incoace. Mai pe scurt, cei ce au acum 40-50 de ani se pot intreba daca nu cumva speciile de mitocani sunt reziduurile exercitarii rolului de parinti, orice parinte de 40-50 de ani se poate intreba daca a zamislit si creat un mitocan sau un om care va da plusvaloare Romaniei de maine.
Se naste intrebarea: care generatie este mai ratata, cea a parintilor care au crescut in familiile lor actualii "mitocani" sau cea a "mitocanilor" de acum, din zilele aparitiei "Atlasului" si care vor deveni si ei parinti?
Va invit sa gasim raspunsul impreuna! Daca vom putea...